CEAIURILE OOLONG

Oolong, pe care

Chinezii spun despre acest ceai semi-oxidat că este „albastru-verde”, datorită culorii pe care o capătă frunzele infuzate. Cel mai des întâlnim două categorii de Oolong: cele ușor oxidate (10-15%), preparate după așa-numita metodă chineză; și altele, a căror oxidare este mai îndelungată (60-70%), conform unei metode dezvoltate mai mult în Taiwan.

De fapt, prepararea ceaiurilor semi-oxidate este un domeniu mult mai diversificat: fiecare plantație are propriile rețete și produce ceaiuri al căror grad de oxidare nu corespunde neapărat acestor două categorii.

Orice ceai semi-oxidat trebuie să fie supus următoarelor operațiuni:

RETRAGERE

Frunzele sunt lăsate să se usuce în aer liber pentru câteva ore sub panouri perforate care filtrează lumina soarelui. O parte din umezeală se evaporă, apoi sunt plasate într-o cameră cu umiditate ridicată. În timp, ele parcurg o etapa de „transpirație” pe durata căreia are loc procesul de oxidare. Pentru a o încuraja, frunzele sunt amestecate ușor, spre deosebire de rularea ceaiurilor negre care se face într-un mod mult mai puternic. Oxidarea este rezultatul unei enzime care va colora frunza în roșu de la margini până la mijloc și va determina profilul aromatic al ceaiului.

PRĂJIRE

Odată ce s-a atins gradul de oxidare dorit, prăjirea oprește această reacție enzimatică. Aceasta implică încălzirea frunzelor la temperatură ridicată în wok sau în cuptoare cu tambur timp de câteva minute. La sfârșitul acestei operații, frunza nu este complet uscată și rămâne încă flexibilă pentru a trece la pasul următor.

RULARE

La fel ca în cazul ceaiului verde, rularea dă formă frunzei de ceai și influențează profilul aromatic al infuziei. Adesea, frunza foarte mare poate fi pur și simplu mototolită, așa cum este cazul ceaiului Shui Xian sau rulată în mărgele mari, cum este ceaiul Dong Ding.